Preotul român care a adus 13 turiști din Italia să descopere România badantelor

Un preot italian a dus 13 credincioși într-o călătorie de 1.300 de kilometri prin România

Treisprezece credincioși din Valle d’Aosta au parcurs aproximativ 1.300 de kilometri prin sate rurale, mănăstiri, biserici de lemn și locuri marcate de tragedia comunismului, într-o călătorie organizată de don Marian Benchea, parohul comunităților din Fontainemore, Issime, Gaby și Lillianes. Itinerariul, numit „Călătorie în țara îngrijitoarelor”, a pornit de la dorința de a cunoaște țara din care provin numeroase femei românce care lucrează în Italia, îngrijind vârstnici și persoane vulnerabile.

„Am dedicat o săptămână acestei călătorii și am numit-o «Călătorie în țara îngrijitoarelor»”, a povestit don Marian. „Ne doream să cunoaștem țara din care provin atât de mulți oameni pe care îi întâlnim în viața noastră de zi cu zi.” Titlul este intenționat provocator și invită la depășirea etichetelor, pentru a recunoaște, dincolo de o profesie, o poveste personală, o familie, o cultură și un patrimoniu de tradiții.

De la Voroneț la Maramureș

Călătoria a început sâmbătă, 10 octombrie, alături de don Marian și de 13 credincioși din comunitatea din Gaby și din grupul persoanelor care își petrec vara în această localitate. Prima oprire a fost în Bucovina, la Mănăstirea Voroneț, cunoscută pentru albastrul frescelor exterioare și pentru reprezentarea Judecății de Apoi. „Există locuri în care frumusețea te obligă să te oprești”, a observat preotul. „Nu te poți limita la a privi. Trebuie să-ți acorzi timp pentru a asculta ceea ce îți povestește acel loc.”

Itinerariul a continuat spre Maramureș, regiune situată în extremitatea nordică a României, la câțiva kilometri de granița cu Ucraina. Aici, drumurile străbat sate cu case de lemn, gospodării împrejmuite cu porți sculptate, iar căruțele de lemn continuă să fie folosite la muncă. „La un moment dat, am auzit zgomotul copitelor și ne-am întors”, a povestit don Marian. „Se apropia o căruță de lemn, trasă de doi cai. În ea se aflau un tânăr țăran, o femeie cu capul acoperit de un batic înflorat, un copil și un bătrân.”

Biserici de lemn și trenul cu aburi

În Maramureș, grupul a vizitat bisericile de lemn construite din bârne de stejar, unele incluse în patrimoniul mondial UNESCO, și complexul monahal de la Bârsana, cu turnul înalt de aproape 60 de metri. „M-a impresionat felul în care credința se împletește cu viața de zi cu zi”, a spus preotul. La Vișeu de Sus, călătorii au urcat într-un tren cu aburi care străbate valea râului Vaser pe o cale ferată cu ecartament îngust. „În anumite momente aveam impresia că am ajuns într-un film despre Vestul Sălbatic”, a remarcat don Marian.

Grupul a trecut apoi prin Breb, satul în care regele Charles al Marii Britanii a cumpărat și restaurat câteva proprietăți, și a vizitat Cimitirul Vesel din Săpânța, cu crucile pictate în culori vii și inscripțiile pline de ironie. „Este un loc care te face să zâmbești, dar imediat după aceea te obligă să reflectezi”, a observat preotul.

Memorialul de la Sighet și orașele transilvane

La Sighet, grupul a vizitat Memorialul Victimelor Comunismului, amenajat în fosta închisoare în care au fost întemnițați opozanți politici, reprezentanți ai clerului, militari și intelectuali. „Libertatea nu este ceva ce putem considera de la sine înțeles”, a spus don Marian. „Vizitarea acestor locuri înseamnă să ne amintim că demnitatea umană trebuie apărată întotdeauna.”

După Maramureș, grupul a parcurs aproximativ 260 de kilometri până la Sighișoara, oraș medieval inclus în patrimoniul UNESCO, apoi a ajuns la Miercurea-Ciuc, unde a vizitat Castelul Mikó și sanctuarul franciscan de la Șumuleu Ciuc, legat de pelerinajul anual de Rusalii. „România este mult mai mult decât ne imaginăm de la distanță”, a subliniat preotul. „Este o țară cu o istorie complexă, cu orașe frumoase, cu tradiții diferite și cu oameni care au trecut prin perioade foarte grele.”

Un prânz la un centru social și întoarcerea acasă

La Miercurea-Ciuc, grupul a luat prânzul într-un centru legat de Caritas și de proiectul social al Familiei Kolping, dedicat lui Jakab Antal. Clădirea găzduiește un proiect prin care tineri proveniți din orfelinate se formează profesional și muncesc. „Ne-au primit cu o tandrețe și cu un zâmbet pe care cu greu le vom uita”, a povestit don Marian. „Prin prânzul nostru și prin donația oferită, am vrut să contribuim, chiar și modest, la un proiect care pune oamenii pe primul loc.”

Călătoria s-a încheiat la Bacău, de unde grupul a luat avionul spre Italia. „Această călătorie ne-a permis să descoperim o țară frumoasă, dar mai ales să cunoaștem o parte din viața unor oameni pe care, de multe ori, îi cunoaștem doar prin prisma muncii lor”, a concluzionat preotul. „Când te întorci acasă, nu îi mai privești la fel pe cei care vin din acea țară. Ai văzut satele lor, le-ai vizitat bisericile, le-ai ascultat istoria. Și înțelegi că în spatele fiecărei persoane există o întreagă lume.”