Tinerii din China poartă haine inspirate de un împărat leneș. Ce e în spatele trendului

Tinerii din China adoptă roba împăratului Jiajing ca simbol al rezistenței față de cultura muncii excesive

În marile orașe din China, tot mai mulți tineri angajați au început să poarte robe taoiste negre inspirate de veșmântul împăratului Jiajing din dinastia Ming, așa cum apare acesta în serialul istoric „Ming Dynasty in 1566”. Fenomenul s-a răspândit în birouri, universități și pe străzi, potrivit publicației South China Morning Post.

În serial, actorul Chen Baoguo îl interpretează pe împăratul Jiajing ca pe un conducător neîngrijit, îmbrăcat într-o robă simplă, cunoscut pentru faptul că își neglija atribuțiile oficiale. În loc să participe la ședințele curții, împăratul asculta discuțiile din spatele unui zid și suna un clopot de bronz pentru a-și exprima aprobarea sau rămânea tăcut, lăsându-și miniștrii să ghicească deciziile pe care urma să le ia.

Istoria confirmă o imagine asemănătoare. La începutul domniei, conducătorul a consolidat granițele și a eficientizat birocrația, însă în ultimii ani de viață a devenit tot mai preocupat de alchimia taoistă și de pisicile sale îndrăgite. Timp de peste două decenii, împăratul Jiajing a refuzat să mai participe la ședințele oficiale ale curții imperiale, preferând să comunice prin rugăciuni scrise pe hârtie și arse în cadrul ritualurilor sau prin mesaje criptice, în timp ce funcționarii corupți profitau de vidul de putere. A murit la vârsta de 60 de ani, existând convingerea larg răspândită că ar fi fost otrăvit de elixirurile pentru longevitate care conțineau mercur.

Un model neobișnuit pentru angajații epuizați

La câteva secole distanță, tinerii angajați care se revoltă împotriva culturii muncii excesive au început să îl considere pe acest împărat, cunoscut pentru atitudinea sa detașată, drept un model neobișnuit. Un utilizator al rețelelor sociale a remarcat ironic că, în timp ce angajații din prezent sunt copleșiți de notificări și e-mailuri interminabile, împăratul Jiajing reușea să gestioneze obiectivele unui întreg imperiu doar meditând și preparând elixiruri.

Pentru unii pasionați de istorie, acest lucru îl transformă pe împăratul Jiajing în „primul și cel mai radical pionier al muncii la distanță și al managementului orizontal din istoria omenirii”.

Robele, vândute online cu aproximativ 24 de dolari

Replicile robelor imperiale, împreună cu păturile asortate, au devenit extrem de populare pe platformele chineze de comerț online, fiind vândute cu aproximativ 160 de yuani, adică circa 24 de dolari. „Dacă nu pot fi împărat în viața reală, măcar să mă îmbrac ca unul”, a glumit un cumpărător. Un altul a scris: „Roba mă ajută să ignor conflictele de la birou. Un împărat nu se coboară la nivelul de a se certa cu eunucii”.

Dincolo de confortul psihologic, roba largă, inspirată de moda dinastiei Ming, a devenit un fenomen în sine, fiind supranumită „pelerina magică a Chinei” datorită caracterului său practic. Pe platforma RedNote, tinerii angajați publică fotografii în care stau relaxați, cu picioarele încrucișate pe scaunele de birou, folosind materialul amplu al veșmântului pentru a-și ascunde abdomenul după o masă copioasă sau pentru a se proteja de aerul condiționat prea rece.

Wu wei, „non-acțiunea” care devine atitudine la birou

Pentru mulți, roba transmite și o atitudine de detașare calculată, inspirată de conceptul taoist wu wei, care înseamnă „non-acțiune”. „Este un memento zilnic că trebuie să respingem epuizarea inutilă și anxietatea”, a comentat un angajat. Un altul a fost mai direct: „Îi transmite și șefului meu că primește exact atât cât plătește. La un salariu de 5.000 de yuani, adică aproximativ 750 de dolari, să nu se aștepte să ofer rezultate de 50.000 de yuani”.

Forme discrete de revoltă față de orele suplimentare

Copleșiți de orele suplimentare istovitoare și de obiectivele profesionale tot mai exigente, numeroși tineri angajați din China au început să respingă presiunea de la locul de muncă prin diverse forme de revoltă discretă. Mulți practică mo yu, expresie care se traduce prin „a prinde pește” și care desemnează obiceiul de a pierde intenționat timpul în timpul programului de lucru. Această practică presupune prelungirea vizitelor la toaletă, citirea romanelor online sau efectuarea cumpărăturilor pe internet în timpul orelor de serviciu.

Alții adoptă filozofiile tang ping, care înseamnă „a sta întins”, sau bai lan, tradusă prin „a lăsa lucrurile să se degradeze”. Ambele concepte promovează, în esență, ideea de a face strictul necesar, fără a depune eforturi suplimentare pentru a răspunde așteptărilor profesionale excesive.