Femeie cu făt calcificat în abdomen, descoperit după trei ani

O femeie a purtat un făt calcificat în abdomen timp de trei ani, fără să știe

O femeie în vârstă de 42 de ani a ajuns la spital după ce a trăit timp de trei ani cu dureri persistente în partea inferioară a abdomenului și cu o senzație tot mai accentuată de greutate abdominală. Investigațiile medicilor au scos la iveală o afecțiune extrem de rară: în abdomenul pacientei se afla un făt calcificat, cunoscut în literatura medicală sub numele de „bebeluș de piatră” sau litopedion.

Cazul a fost descris într-un raport medical publicat în International Medical Case Reports Journal. Potrivit medicilor, masa calcificată se formase în urma unei sarcini extrauterine abdominale, despre care femeia nu știa că se încheiase cu moartea fătului.

Simptome de sarcină apărute cu trei ani înainte

Când medicii i-au analizat istoricul medical, femeia a povestit că, în urmă cu aproximativ trei ani, avusese mai multe simptome care sugerau o sarcină. Abdomenul i se mărise treptat, iar pacienta își amintea că simțise ceea ce păreau a fi mișcări ale fătului. La un moment dat, aceste mișcări au încetat, abdomenul nu a mai crescut, iar mărirea acestuia s-a redus treptat.

Femeia nu solicitase asistență medicală nici în perioada în care avusese simptomele de sarcină, nici după dispariția lor. În următorii trei ani a continuat să trăiască fără să cunoască explicația simptomelor. Durerea surdă din partea inferioară a abdomenului a persistat, iar în ultimele luni înainte de internare senzația de greutate devenise tot mai pronunțată.

O formațiune dură, identificată la examinare

La examinarea fizică, medicii au observat o masă dură, cu margini neregulate, care se întindea până în dreptul ombilicului. Formațiunea se mișca foarte puțin la atingere. Analizele de sânge au indicat o anemie ușoară, însă numărul globulelor albe și rezultatele testelor pentru funcția rinichilor și a ficatului erau normale. Testul de sarcină a fost negativ.

Ecografia abdominală a evidențiat o formațiune calcificată și un uter gol. Pentru a stabili cu precizie natura acesteia și relația cu organele din jur, medicii au solicitat ulterior o tomografie computerizată avansată, cu ajutorul căreia au realizat și o reconstrucție tridimensională. Rezultatul a fost surprinzător: în interiorul masei puteau fi identificate structuri osoase ale unui făt, inclusiv craniul, coloana vertebrală, coastele și oasele brațelor și picioarelor. Formațiunea măsura aproximativ 18 centimetri lungime și 13 centimetri lățime.

Ce este „bebelușul de piatră” și cum se formează

Diagnosticul stabilit de medici a fost de litopedion, o afecțiune extrem de rară în care rămășițele unui făt mort în urma unei sarcini extrauterine se calcifică în interiorul organismului mamei.

Într-o sarcină obișnuită, ovulul fecundat se deplasează prin trompa uterină și se implantează în mucoasa uterului. În cazul unei sarcini extrauterine abdominale, embrionul se implantează în schimb pe membrana care căptușește cavitatea abdominală, în apropierea unor organe precum stomacul, rinichii sau apendicele. Astfel de sarcini nu sunt, în general, viabile și pot pune viața mamei în pericol, întrucât placenta se poate atașa direct de organele abdominale și de vasele de sânge, ceea ce creează riscul unor hemoragii interne grave.

În situațiile în care fătul moare după ce a ajuns la o dimensiune prea mare pentru ca organismul să îl descompună și să îl absoarbă în mod natural, sistemul imunitar poate trata țesuturile rămase ca pe un corp străin. Ca mecanism de protecție, organismul depune treptat calciu în jurul acestora, formând o structură dură care izolează rămășițele. În cazul acestei femei, medicii au concluzionat că masa calcificată explica durerile abdominale persistente și senzația tot mai puternică de greutate.

Intervenție chirurgicală și recuperare completă

Pentru tratarea pacientei, medicii au efectuat o intervenție chirurgicală abdominală prin care au îndepărtat complet formațiunea calcificată din zona pelvisului. La o zi după operație, femeia a prezentat o febră ușoară și greață, însă ambele simptome au dispărut în urma tratamentului. Starea sa a rămas stabilă, iar evoluția din timpul spitalizării a fost favorabilă.

Controalele medicale efectuate în următoarele șase luni au arătat că pacienta se recuperase bine. Mai mult, durerile abdominale au dispărut complet.