Datoria Franței amenință Europa, avertizează un laureat Nobel

Datoria Franței, un risc în creștere pentru euro și pentru Europa

Franța a devenit unul dintre principalele motive de îngrijorare pe piețele financiare europene, pe fondul creșterii costurilor de împrumut, al datoriei publice ridicate și al dificultăților politice de a reduce deficitul bugetar. Randamentele obligațiunilor franceze au ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii 24 de ani, iar diferența față de dobânzile titlurilor germane s-a apropiat de nivelurile din timpul crizei datoriilor suverane din zona euro.

Investitorii vând obligațiuni franceze și cumpără titluri de stat germane, considerate un activ de refugiu. Mișcarea reflectă temerile privind capacitatea Parisului de a-și stabiliza finanțele publice, dar și riscul ca tensiunile să se transmită către alte economii europene.

Datoria publică a ajuns la 119% din PIB

La sfârșitul celui de-al doilea trimestru din 2026, datoria publică a Franței a ajuns la 3.595,5 miliarde de euro, echivalentul a 119% din PIB, potrivit Institutului Național de Statistică și Studii Economice din Franța. În primul trimestru, indicatorul se situa la 117,5% din PIB.

Costurile de finanțare au crescut semnificativ: pe 22 octombrie, randamentul obligațiunilor franceze pe 10 ani a ajuns la 5,06%, după ce a atins temporar 5,1415%, cel mai ridicat nivel din iulie 2002. Comisia Europeană estimează că plățile de dobânzi ale guvernului francez vor ajunge la 2,6% din PIB în 2026 și la 2,8% în 2027, în condițiile în care datoria publică este proiectată să depășească 120% din PIB anul viitor.

Spreadul față de Germania, la cel mai ridicat nivel din 2011

Diferența dintre randamentele obligațiunilor franceze și cele germane pe 10 ani a ajuns pe 22 octombrie la aproximativ 177,7 puncte de bază, cel mai ridicat nivel din noiembrie 2011, în timpul crizei datoriilor suverane din zona euro. Tensiunile nu se limitează la Franța: spreadul obligațiunilor italiene față de cele germane a urcat și el puternic, ajungând în apropierea pragului de 130 de puncte de bază în timpul episodului de volatilitate de la începutul lunii octombrie.

Analiștii de la Bank of America au estimat că fiecare creștere cu 10 puncte de bază a spreadului francez față de cel german ar putea fi asociată cu o scădere de 0,4% a cursului euro-dolar.

Avertismentul lui Paul Krugman

Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, avertizează că Franța se află pe o traiectorie fiscală nesustenabilă. Într-o analiză publicată pe 8 octombrie, economistul a explicat că îmbătrânirea populației și costurile sistemului de pensii vor amplifica presiunile asupra finanțelor publice, în condițiile în care autoritățile nu reușesc să ajungă la un acord privind reformarea sistemului de pensionare.

Krugman consideră că apartenența Franței la zona euro complică situația, deoarece pierderea încrederii investitorilor s-ar putea transforma într-o criză a datoriei suverane. „Franța ar putea să fi trecut linia dintre a fi prea mare pentru a eșua și a fi prea mare pentru a fi salvată”, a avertizat economistul.

Ce efecte ar putea avea o criză franceză asupra Europei

Un prim risc este extinderea presiunilor asupra costurilor de finanțare ale altor state. Dacă investitorii ar începe să considere că problemele Franței reflectă vulnerabilități mai largi ale zonei euro, ar putea solicita dobânzi mai mari și pentru obligațiunile altor țări. Un al doilea canal este sistemul bancar: o depreciere puternică a obligațiunilor suverane deținute de bănci ar putea afecta bilanțurile acestora și ar putea îngreuna accesul la finanțare.

Fostul președinte al Băncii Centrale Europene Jean-Claude Trichet consideră că responsabilitatea principală revine guvernului și Parlamentului francez. „Mingea este în terenul guvernului și al Parlamentului francez, iar aceștia au mult de muncă”, a declarat Trichet. Instituțiile europene dispun de instrumente precum Mecanismul European de Stabilitate și Instrumentul de protecție a transmisiei al BCE, însă existența lor nu garantează o intervenție automată.