Cinci lucruri mai puțin știute despre Premiile Nobel
Săptămâna Premiilor Nobel se desfășoară între 5 și 12 octombrie, la Stockholm și Oslo, și debutează luni cu premiul pentru Medicină, începând cu ora 11.30. Distincțiile sunt acordate celor care au contribuit la „binele umanității”, conform dorinței fondatorului lor, inventatorul suedez Alfred Nobel.
De-a lungul deceniilor, istoria premiilor a adunat recorduri, situații neobișnuite și povești care au intrat în memoria colectivă.
Laureați care se aflau în detenție
Din 1901, cinci laureați ai Premiului Nobel pentru Pace se aflau în detenție în momentul în care li s-a acordat premiul.
În 1936, jurnalistul și pacifistul german Carl Von Ossietzky era într-un lagăr de concentrare nazist. Aflată în arest la domiciliu, opozanta birmaneză Aung San Suu Kyi, premiată în 1991, a primit permisiunea de la junta militară să se deplaseze la Oslo, dar a renunțat la călătorie de teama că nu va mai putea reveni. În 2010, disidentul chinez Liu Xiaobo a fost încarcerat, iar scaunul pe care a fost așezat premiul a fost lăsat neocupat în mod simbolic.
În 2022, apărătorul drepturilor omului din Belarus, Ales Bialiatski, era încarcerat, iar soția sa, Natalia Pintchouk, l-a reprezentat la ceremonie. În 2023, activista iraniană Narges Mohammadi și-a sărbătorit premiul din celula sa din închisoarea Evin.
Cei mai tineri și cei mai vârstnici laureați
În 2014, activista pakistaneză pentru drepturile omului Malala Yousafzai a devenit, la vârsta de 17 ani, cea mai tânără laureată a unui premiu Nobel, și anume Premiul Nobel pentru Pace.
Un alt laureat neobișnuit de tânăr, australianul Lawrence Bragg, a obținut în 1915 Premiul Nobel pentru Fizică, împreună cu tatăl său, la vârsta de 25 de ani, pentru lucrările realizate la vârsta de 21 de ani. Irakiana Nadia Murad a primit Premiul Nobel pentru Pace tot la 25 de ani, în 2018, pentru eforturile sale în favoarea minorilor.
La polul opus, americanul John B. Goodenough rămâne cel mai în vârstă laureat, câștigând Premiul Nobel pentru Chimie la vârsta de 97 de ani, în 2019, pentru lucrările privind bateria litiu-ion, care alimentează, printre altele, mașinile electrice. Compatriotul său Arthur Ashkin a fost distins cu un an mai devreme cu Premiul Nobel pentru Fizică, la vârsta de 96 de ani.
Premiile postume, o excepție de la regulă
Din 1974, statutul Fundației Nobel prevede că un premiu nu poate fi acordat postum, cu excepția cazului în care decesul survine după anunțarea numelui laureatului. Până la consemnarea acestei reguli, doar două personalități decedate, ambele suedeze, au fost premiate: poetul Erik Axel Karlfeldt (Literatură, în 1931) și secretarul general al ONU, Dag Hammarskjöld (Pace, în 1961), care a murit într-un accident aviatic în același an.
S-a întâmplat, de asemenea, ca un premiu să nu fie acordat, ca omagiu adus unui laureat decedat, așa cum s-a întâmplat în 1948, după moartea lui Gandhi. În 2011, o surpriză: după acordarea premiului pentru Medicină, Adunarea Nobel a Institutului Karolinska a aflat că, cu trei zile înainte, murise unul dintre laureați, canadianul Ralph Steinman. Fundația a decis totuși să-i inscripționeze numele în palmaresul său.
Alfred Nobel, inventatorul cu veleități literare
Pasionat de poezia engleză, mare admirator al lui Shelley și Byron, Alfred Nobel a rămas în istorie ca inventatorul dinamitei, dar nu a încetat niciodată să scrie versuri, fie în suedeză, fie în engleză. Într-o scrisoare adresată unui prieten, el nota: „Nu am nici cea mai mică pretenție de a-mi numi versurile poezie. Scriu din când în când doar pentru a-mi alina depresia sau pentru a-mi îmbunătăți engleza”.
În 1862, tânărul de 29 de ani, îndoindu-se de talentul său, îi scria unei tinere, în franceză: „Fizica este domeniul meu, nu scrisul”. În anul morții sale, 1896, a scris o tragedie scandaloasă, „Némésis”, despre execuția, în secolul al XVI-lea, la Roma, a unei femei care și-a ucis socrul incestuos. „Némésis” a apărut tipărită, dar toate exemplarele au fost arse după moartea sa, cu excepția a trei.
Femeile, subreprezentate în palmaresul Nobel
Doar 68 din cele 633 de premii Nobel acordate începând cu 1901 au fost atribuite femeilor, adică mai puțin de 11%. Totuși, această proporție este în creștere de la începutul anilor 2020.
Domeniile științifice înregistrează cea mai mică proporție de femei laureate. Comitetele responsabile cu acordarea premiilor refuză categoric introducerea cotelor, preferând mai degrabă să încurajeze nominalizarea femeilor de știință.
Doar cinci dintre ele au câștigat Premiul Nobel pentru Fizică, dintr-un total de 230 de laureați în această disciplină. Trei din 99 în Economie, opt din 200 în Chimie și 14 din 232 în Medicină.
Marie Curie a fost pioniera, în 1903. Până în prezent, ea este, de asemenea, singura care a fost distinsă de două ori: mai întâi în Fizică, în 1903, apoi în Chimie, în 1911.
