Spania: Fernando, ultimul locuitor al satului, nu pleacă de 17 ani

Singurul locuitor al unui sat spaniol: povestea lui Fernando, după 17 ani în Benamira

Într-o zonă izolată a Spaniei, un sat care cândva număra peste 200 de locuitori a ajuns să aibă un singur rezident permanent. Benamira, localitate din comuna Medinaceli, provincia Soria, este locul unde Fernando, în vârstă de 39 de ani, trăiește de 17 ani, după ce a părăsit Madridul în căutarea unei vieți mai liniștite și mai ieftine.

Mutarea sa inițială fusese planificată pentru doar patru luni, însă perioada scurtă s-a transformat într-o ședere de aproape două decenii. Motivele plecării din capitală au fost legate de dorința de a scăpa de agitația urbană și de costurile ridicate.

O rutină departe de aglomerația orașului

Fernando lucrează de luni până vineri în întreținerea drumurilor. Chiar și naveta este diferită față de cea a unui locuitor al Madridului: ajunge la serviciu și se întoarce acasă în aproximativ 15 minute, în timp ce pentru unii madrileni deplasarea durează până la două ore.

Ziua sa începe la ora șase dimineața. După program, aleargă prin munți, își îngrijește grădina, gătește, citește și scrie monologuri pentru activitatea sa în domeniul comediei.

Singurătatea, o obișnuință asumată

Deși este singurul locuitor permanent, Fernando spune că s-a obișnuit cu singurătatea și că aceasta nu îl deranjează. Alți proprietari revin în sat în timpul verii sau în weekenduri și contribuie împreună la menținerea localității. El afirmă că a fost și singur aproximativ 200 de zile pe an.

În trecut, peste 200 de oameni locuiau în Benamira. Treptat, școlile și magazinele au dispărut, iar populația s-a redus până când Fernando a rămas singurul rezident permanent. El consideră că satul ar avea nevoie de aproximativ 20 sau 30 de persoane pentru a putea fi întreținut pe termen lung.

Costurile unei vieți izolate

Unul dintre motivele pentru care a ales să plece din Madrid a fost costul vieții. În Benamira, cheltuielile sunt mult mai mici. Casa nu reprezintă o povară financiară importantă, fiind o locuință de familie. Pentru electricitate, Fernando spune că plătește aproximativ 40 de euro pe lună. Potrivit lui, o locuință ar putea costa, în cel mai rău caz, aproximativ 250 de euro pe lună.

Mâncarea rămâne una dintre puținele cheltuieli mai mari. Benamira nu are supermarket, astfel că Fernando se deplasează într-o localitate din apropiere pentru cumpărături. Pentru alimente, ajunge să cheltuiască între 300 și 400 de euro pe lună, sumă pe care o consideră puțin mai scumpă decât în oraș.

Pentru Fernando, avantajele par să cântărească mai mult decât inconvenientele. A renunțat la aglomerația Madridului și a ales o viață în care timpul, liniștea și spațiul au devenit mai importante decât agitația orașului.