Elveția organizează duminică un referendum privind o neutralitate „mai strictă”
Alegătorii din Elveția sunt chemați duminică la urne pentru a decide dacă neutralitatea seculară a țării va fi consfințită în Constituție printr-o definiție mai strictă. Un vot „da” ar împiedica efectiv Elveția să impună sancțiuni împotriva Rusiei, cu excepția cazului în care acestea ar fi aprobate de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, unde Moscova deține dreptul de veto. De asemenea, un vot favorabil ar bloca Berna să coopereze militar cu o alianță precum NATO, cu excepția situației în care Elveția însăși ar fi atacată sau s-ar confrunta cu o amenințare iminentă.
Inițiativa și susținătorii ei
Inițiativa privind neutralitatea a fost lansată de Pro Schweiz, un grup național-conservator strâns asociat cu Partidul Popular Elvețian (SVP) de dreapta. Fostul consilier federal Christoph Blocher este una dintre forțele motrice din spatele campaniei. Rusia a susținut în mod deschis această „inițiativă privind neutralitatea”, care vizează interdicția de a încheia alianțe de apărare și de a participa la sancțiuni.
„Nu este un vot împotriva neutralității – neutralitatea se bucură de un sprijin foarte mare – ci este vorba despre ceea ce înseamnă neutralitatea”, a declarat Fabio Wasserfallen, profesor de politică europeană la Universitatea din Berna și analist la LeeWas.
Susținătorii inițiativei susțin că schimbarea cursului după 2022 a mers prea departe și că sancțiunile împotriva Rusiei au compromis poziția tradițională a Elveției. „Imaginea Elveției ca națiune neutră a fost pătată”, a declarat Samuel Sommaruga, un medic care conduce o organizație ce susține inițiativa. „Ne-am aliniat unui bloc, am urmat Europa”, a reproșat el.
Sommaruga consideră că neutralitatea permite Elveției să joace un rol de mediator și aduce stabilitate economică. „Dacă servim drept canal de dialog, nimeni nu va trage asupra mesagerului”, a argumentat el.
Opoziția și sondajele
Guvernul elvețian se opune propunerii, la fel ca toate partidele politice majore, cu excepția SVP. „Inițiativa riscă să transforme neutralitatea în izolare, iar izolarea în lumea de astăzi nu este o strategie de securitate prea bună”, a susținut Corina Gredig, deputată din partea Partidului Verde-Liberal.
Sondajele din această lună au arătat că aproape două treimi dintre alegători se opun inițiativei. Un sondaj realizat de 20 Minuten și Tamedia, publicat săptămâna trecută, a arătat că 68% dintre respondenți erau dispuși să respingă adoptarea unei definiții mai stricte a neutralității, în timp ce doar 31% s-au declarat în favoarea propunerilor. Un sondaj separat realizat de GFS Bern pentru postul de televiziune SRG a arătat că 63% se pronunțau împotriva propunerii, iar 34% erau în favoarea acesteia. Ambele sondaje au evidențiat o opoziție tot mai mare față de propunere.
Contextul istoric al neutralității elvețiene
Rădăcinile neutralității elvețiene sunt adesea atribuite înfrângerii confederaților elvețieni în bătălia de la Marignano din 1515. Aceasta a fost recunoscută oficial de alte țări europene în 1815 și consacrată în Constituție în 1848.
Elveția a reușit să treacă prin ambele războaie mondiale fără a lua oficial partea vreuneia dintre părți. Thomas Maissen, istoric elvețian și profesor la Universitatea din Heidelberg, a explicat însă că există o limită până la care o națiune poate menține neutralitatea când este înconjurată de conflicte armate. „În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul elvețian a dat dovadă de mult pragmatism: a declarat neutralitatea și a încercat să o respecte pe cât posibil”, a spus el. „Însă țara a fost înconjurată de puterile Axei după înfrângerea Franței în 1940. Nu exista nicio ieșire realistă, în afară de a sprijini efortul de război al Germaniei. Țara era neutră în teorie, dar toată lumea știa că, din punct de vedere economic, susținea cel de-al Treilea Reich”, a arătat profesorul.
Ce urmează după referendum
Chiar dacă referendumul din acest weekend va fi respins, alegătorii elvețieni se vor confrunta cu o altă chestiune legată de neutralitate. În noiembrie, li se va cere să evalueze dacă regulile Elveției privind exportul de arme sunt încă adecvate scopului sau dacă țării ar trebui să i se permită să exporte arme către un grup definit de 25 de țări, în majoritate occidentale, chiar dacă acestea sunt implicate într-un conflict în curs. Dacă va fi aprobată, această schimbare ar consolida legăturile Elveției cu țările occidentale și ar putea stimula veniturile din export ale industriei sale de apărare.
