POLITICO: CELE CINCI LECȚII ALE RĂZBOIULUI DIN IRAN CARE ARATĂ CĂ NATO NU ESTE PREGĂTITĂ SĂ LUPTE CU RUSIA
NATO a evitat implicarea directă în conflictul dintre SUA și Israel împotriva Iranului, însă acest război a scos la iveală slăbiciuni grave în structura de apărare a alianței, conform unei analize publicate de POLITICO. Experți de renume atrag atenția asupra faptului că vulnerabilitățile identificate ar putea deveni critice în cazul unei agresiuni din partea Rusiei. Generalul Dominique Tardif, adjunctul șefului forțelor aeriene franceze, a subliniat importanța unei evaluări combinate a războaielor din Ucraina și Orientul Mijlociu pentru dezvoltarea capacităților militare viitoare.
Avertismentele vin într-un context de neliniște crescândă, în care oficiali militari europeni subliniază capacitatea Rusiei de a ataca un membru NATO până în 2029, solicitând astfel o pregătire militară mai riguroasă și o coeziune politică mult mai strânsă.
1. CRIZA MUNIȚIEI: UN SEMNAL DE ALARMĂ PENTRU NATO
Războiul din Iran a subliniat o problemă esențială: epuizarea rapidă a stocurilor de muniție. Statele Unite au consumat aproape jumătate din rezervele de rachete Patriot, esențiale pentru apărarea antiaeriană, iar oficialii francezi au raportat că stocurile de rachete Aster și Mica s-au redus semnificativ din primele săptămâni ale conflictului. Mari producători din industria de apărare, cum ar fi Rheinmetall și MBDA, atrag atenția asupra cererii crescute și riscurilor de penurie.
Un diplomat al NATO a semnalat că o reorientare a resurselor americane către Indo-Pacific ar putea lăsa Europa vulnerabilă, afirmând că există prea puține resurse în prezent. Calvin Bailey, parlamentar britanic, a subliniat pericolele, menționând că Rusia ar putea rapid scoate NATO din joc într-o situație de conflict, având în vedere producția masivă de drone de atac de către Moscova.
2. SUPERIORITATEA AERIANĂ, PUSĂ LA ÎNCERCARE
Conflictul din Iran a demonstrat că dominația aeriană nu mai garantează victoria. Capacitatea Iranului de a lansa un număr atât de mare de atacuri cu rachete și drone a pus sub semnul întrebării eficiența strategiilor tradiționale de bombardament. Pieter Wezeman, cercetător la Stockholm International Peace Research Institute, a evidențiat limitele acestor strategii, sugerând că NATO trebuie să se regândească și să investească în capabilități moderne de descurajare, axându-se pe arme de precizie cu rază lungă.
Justin Bronk a subscris acestei idei, sugerând că obținerea unei superiorități aeriene într-o zonă contestată ar putea avea un impact devastator asupra forțelor ruse, ceea ce necesită o creștere semnificativă a achizițiilor de rachete performante.
3. MARINE SUBDIMENSIONATE, VULNERABILITATE MAJORĂ
Desfășurarea limitată a forțelor maritime europene a evidențiat o problemă de structură adânc înrădăcinată: subfinanțarea cronică a forțelor navale din cadrul NATO. Situația Regatului Unit ilustrează perfect acest aspect, cu HMS Dragon având dificultăți tehnice după o misiune în Marea Mediterană. Generalul Gwyn Jenkins, șeful forțelor navale britanice, a recunoscut că Royal Navy nu este pregătită pentru un conflict major.
Ed Arnold, fost oficial NATO, a subliniat că din 2022 s-a pus accentul pe forțele terestre, iar această orientare a dus la o disponibilitate scăzută a flotei. Rolul forțelor navale ar deveni esențial în timpul unui conflict cu Rusia, fapt care necesită o investiție în infrastructura de mentenanță și dezvoltarea unor nave versatile capabile să îndeplinească multiple misiuni.
4. FALII TOT MAI ADÂNCI ÎN INTERIORUL ALIANȚEI
Conflictul din Orientul Mijlociu a accentuat diviziunile între statele membre NATO, în special după refuzul țărilor europene de a răspunde cererilor administrației Trump de implicare militară, ceea ce a alarmat diplomații alianței. Un potențial scenariu viitor, în care un președinte american ar decide să nu sprijine NATO în fața unei agresiuni ruse, ar putea duce la repercusiuni serioase, a avertizat Ed Arnold.
Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general NATO, a susținut că Europa ar trebui să adopte o abordare mai pragmatică, condiționând sprijinul SUA de angajamente clare din partea Washingtonului. Criticile sale la adresa strategiei de conciliere actuale sugerează o nevoie urgentă de acțiuni decisive în cadrul alianței.
5. UCRAINA, PILON STRATEGIC PENTRU SECURITATEA REGIONALĂ
Conflictul din Iran a relevat și rolul crucial al Ucrainei în securitatea regională. Imediat după declanșarea conflictului, Kievul a trimis experți în drone în Orientul Mijlociu și a semnat parteneriate de apărare cu state din Golf. În același timp, NATO a consolidat rapid relațiile cu Ucraina, inclusiv prin inițiative industriale și centre comune de instruire. Diplomații NATO pledează pentru extinderea sprijinului industrial destinat Ucrainei, cu scopul de a dezvolta capabilități anti-drone la granițele ruse.
Un diplomat NATO a descris Ucraina ca având un rol proactiv în oferirea de securitate, concluzionând astfel că războiul din Iran a evidențiat importanța unei colaborări strânse în acest domeniu.
