PATRU ANI DE EXIL. UCRAINENII REFUGIAȚI ÎN EUROPA ÎȘI RECONSTRUESC VIEȚILE ÎN TIMP CE ÎȘI DORESC SĂ SE ÎNTOARCĂ ACASĂ
Marina Bondarenko, o jurnalistă în vârstă de 51 de ani, se află în Polonia cu cele trei valize pregătite, așteptând ziua în care pacea va reveni în Ucraina. Aceasta a părăsit Kievul împreună cu fiul său și mama ei în urma invaziei ruse din 24 februarie 2022. Ea este parte din cei peste 5 milioane de ucraineni dispersați pe continent, majoritatea fiind femei și copii, ceea ce a generat cea mai mare criză de refugiați din Europa după Al Doilea Război Mondial, conform Reuters.
La început, Bondarenko credea că va sta în Polonia doar o lună sau două, însă patru ani mai târziu, ea locuiește încă în Polonia și colaborează cu o redacție în limba ucraineană care deservește o comunitate de peste 1,5 milioane de ucraineni. “Au fost atâtea momente în care am crezut că ne întoarcem. Am mers de mai multe ori la poștă, ne-am împachetat lucrurile, convinși că revenim acasă”, afirmă ea.
Invazia pe scară largă a Rusiei a avut un impact devastator, întorcând la realitate mii de familii refugiate. Peste 5 milioane de ucraineni se află acum în Europa, se arată în datele ONU, majoritatea în Europa Centrală și de Est. De asemenea, aproape trei sferturi dintre acești refugiați sunt femei și copii, bărbaților de vârstă militară fiindu-le interzis să părăsească țara din cauza legii marțiale impuse de Kiev.
Bondarenko simte o dorință profundă de a se reuni cu soțul ei, Andrij Dudko, care lucrează ca cameraman și operator de drone pe linia frontului. Cu toate acestea, atacurile aeriene frecvente și iernile aspre o îngrijorează, determinând-o să rămână în Polonia: “Ne pregătim să plecăm, însă vine un nou val de atacuri. Nu pot să îmi aduc copilul acolo, sub rachete.”
În Polonia, comunitățile ucrainene au crescut rapid în orașe precum Varșovia și Krakow. Aceasta expansiune a generat uneori tensiuni între refugiați și localnici, care se plâng de competiția pentru locuri de muncă și beneficii sociale. Bondarenko afirmă cu tărie: “Vreau acasă, chiar vreau, știu că nu va fi ușor.”
Cu toate acestea, pe măsură ce trece timpul, dorința de întoarcere a refugiaților scade. Guvernul președintelui Volodimir Zelenski speră că 70% dintre ucrainenii aflați în străinătate se vor întoarce după încheierea războiului, dar sondajele sugerează că acest procent scade constant. Fiul său de 11 ani, Danilo, deja percepe Ucraina ca pe o memorie evazivă, spunând: “Îmi place în Polonia. Nu prea îmi amintesc pe nimeni din Ucraina. Nu cred că mă voi întoarce.”
Irina Kușnir și Olga Iermolenko, prietene din liceu din Harkiv, s-au regăsit la Istanbul după ce ambele au scăpat din Ucraina, parte a unui grup mai mic de refugiați ucraineni stabiliți în Turcia. Kușnir, în vârstă de 42 de ani, credea că războiul se va încheia rapid și și-a lăsat fiica acasă pentru a-și continua studiile. Acum, căsătorită cu un turc, predă la Universitatea din Istanbul, dar conștientă că planurile de întoarcere la viața de dinainte s-au risipit: “Viața a luat altă direcție.”
Iermolenko, la 43 de ani, lucrează de la distanță ca specialist financiar pentru clienți ucraineni, dar sentimentul de a fi prinsă între două lumi o torcerează zilnic. Deschiderea știrilor din Ucraina o afectează profund: “Văd o rachetă îndreptându-se spre casa mea. În acel moment, sentimentul este terifiant. Mă sperii imediat.”
