În Filipine, cei vii trăiesc printre morți
În Manila, capitala Filipinelor, o realitate sumbră se desfășoară în umbra cimitirelor. Aici, sărăcia extremă îi forțează pe unii dintre cei vii să își găsească adăpost printre morminte, transformând cimitirul Manila North Cemetery într-un loc de refugiu. Acest cimitir public, întins pe o suprafață de 54 de hectare, adăpostește aproximativ 6.000 de locuitori informali și cel puțin un milion de filipinezi decedați, conform unui raport al France 24.
Laileah Cuetara, o femeie de 36 de ani, locuiește într-o baracă construită deasupra a două morminte. Spațiul ei este dotat cu o saltea din spumă, rafturi, un televizor și rame foto, iar la intrare se află o statuie a unui înger, care servește și ca masă. Cuetara câștigă aproximativ 3.000 de pesos (51 de dolari) pe lună din vânzarea de dulciuri, băuturi și biscuiți vizitatorilor cimitirului. De Ziua Tuturor Sfinților și de Ziua Morților, când milioane de filipinezi vin să își viziteze cei dragi, ea și partenerul său primesc până la 1.700 de pesos pentru fiecare dintre cele 30 de morminte pe care le îngrijesc.
Condiții de trai precare
Cu toate acestea, banii câștigați sunt insuficienți pentru a le îmbunătăți condițiile de viață. Cuetara a declarat că, având în vedere prețurile ridicate ale produselor de bază, este extrem de dificil să își îmbunătățească traiul. S-a mutat în cimitir în 2008, după un conflict familial care a forțat-o să părăsească casa din suburbiile Manilei.
Un fost congresman filipinez a estimat că în Metro Manila există aproximativ trei milioane de oameni fără locuințe adecvate. Un raport al Națiunilor Unite din 2023 a prezis că până în 2040, până la 22 de milioane de filipinezi ar putea să se confrunte cu o situație similară. Priscilla Buan, o altă locuitoare de 51 de ani, care s-a născut în cimitir și și-a crescut copiii printre morminte, a declarat că ordinele de demolare sunt cele mai înspăimântătoare momente pentru ea și familia ei.
Viața cotidiană în cimitir
Buan și familia ei locuiesc deasupra a două cripte dintr-un mausoleu, iar restul spațiului este transformat într-o cameră de zi dotată cu canapea și electrocasnice. Deși vinde gustări și mici bunuri de la fereastra cu gratii a mormântului, ea recunoaște că nu au bani să cumpere o casă. Vicente Eliver, de la Fundația Kapatiran-Kaunlaran, a observat o creștere îngrijorătoare a numărului de locuitori ai cimitirului, care, odată, erau doar îngrijitorii de morminte și familiile lor.
Locuitorii cimitirului se conectează la liniile electrice existente pentru a obține energie electrică și plătesc 3 pesos pe galon de apă din fântânile din apropiere. Directorul cimitirului, Daniel Tan, a declarat că acest aranjament informal nu este menit să fie unul pe termen lung, subliniind că acest loc este destinat morților, nu celor vii.
Visuri neîmplinite
Cuetara a arătat o scrisoare de permisiune din partea proprietarului mormântului în care locuiește, afirmând că nimeni nu ar alege să trăiască într-un cimitir. Fiul ei de 11 ani a fost victima bullyingului la școală din cauza adresei lor, iar fiica ei de șase ani desenează mereu case care împodobesc interiorul locuinței lor improvizate. Cuetara a mărturisit: „Și eu vreau să locuiesc în afara cimitirului… cine nu vrea? Toți cei de aici visăm să avem o casă în afara cimitirului, dar… este greu, foarte greu.”
