Paradoxul energetic: producătorii de energie ieftină urmăresc prețul mare

Paradoxul energetic al României: de ce energia produsă ieftin nu reduce facturile

România se numără printre statele europene care produc o parte semnificativă din energia electrică la costuri reduse, însă acest avantaj nu se reflectă în facturile plătite de populație și de companii. Potrivit datelor Eurostat pentru al doilea semestru din 2025, țara noastră ocupa locul 5 în Uniunea Europeană în privința prețurilor ridicate la electricitate.

Expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, explică faptul că această situație are la bază modul în care sectorul energetic a fost reorganizat după anul 2000, dar și o reglementare europeană care contribuie la menținerea prețurilor ridicate.

Reforma din 2000 și separarea producției

După anul 2000, reforma din domeniul energetic a dus la separarea producției de energie electrică în companii distincte, organizate pe tipuri de energie, care concurează între ele pe aceeași piață. Astfel, producțiile eficiente și cu costuri reduse, precum cele hidroenergetice și nucleare, au fost separate de sectorul termoenergetic, care suportă costuri de producție mult mai mari.

În analiza sa, Dumitru Chisăliță arată că această separare a plasat hidrocentralele și reactoarele nucleare într-o poziție de piață mult mai favorabilă. Din perspectiva consumatorilor însă, ea a rupt logica unui sistem integrat, în care prețurile mai mari de pe un anumit segment energetic erau echilibrate de cele mai mici din alt segment, ajungându-se astfel la o optimizare a pieței.

În noua configurație, producătorii de energie ieftină își pot maximiza profiturile nu pe baza unor marje comerciale firești, ci prin raportare la cele mai mari prețuri din piață, respectiv cele din producția termoenergetică. Din perspectiva distribuirii beneficiilor către consumatori, această concurență poate fi considerată inechitabilă: producătorul ieftin beneficiază de prețul ridicat, în timp ce consumatorul nu beneficiază automat de costul său redus.

Mecanismul european care ridică prețul pentru toată piața

Efectele acestei fragmentări sunt amplificate de mecanismul european cunoscut sub denumirea de „ordin de merit” (merit order), prin care prețul energiei este stabilit de ultima și cea mai scumpă ofertă necesară pentru acoperirea consumului.

Dumitru Chisăliță oferă un exemplu simplificat: dacă energia solară este ofertată la 60 de euro pe MWh, hidroenergia la 115 euro pe MWh, iar pentru completarea necesarului de consum este nevoie și de o centrală pe gaze care solicită 180 de euro pe MWh, atunci toți producătorii acceptați în piață vor fi remunerați cu 180 de euro pe MWh. Astfel, chiar dacă majoritatea energiei este produsă ieftin, o cantitate relativ mică de energie scumpă poate ridica prețul întregii cantități tranzacționate.

În acest mod, hidrocentralele, centralele nucleare și producătorii de energie regenerabilă încasează venituri calculate la prețul impus de sursa cea mai scumpă, iar consumatorul final plătește factura rezultată din acest mecanism.

„Problema României este că avantajul energiei ieftine poate rămâne în profitul producătorilor, în timp ce prețul energiei scumpe ajunge în facturile consumatorilor”, conchide expertul.

Astfel, deși are unul dintre cele mai diversificate mixuri energetice din Europa, România nu reușește să profite de acest avantaj din perspectiva costurilor suportate de consumatori.