Atacurile rusești relevă lipsa adăposturilor din Kiev
În urma recentelor atacuri intense asupra Kievului, mii de locuitori s-au văzut nevoiți să se refugieze în stațiile de metrou ale orașului, scoțând în evidență o problemă gravă: lipsa adăposturilor adecvate. Adiministrația militară a orașului a raportat că în lunile iunie și iulie, Rusia a ucis 73 de persoane prin atacuri directe.
Potrivit informațiilor furnizate de administrația orașului, Kiev dispune de 4.358 de facilități pentru a găzdui 3 milioane de locuitori. Însă, doar aproximativ 500 dintre acestea sunt considerate adăposturi antiaeriene funcționale. Acest fapt a generat un sentiment de nepăsare și indignare în rândul locuitorilor, care consideră că autoritățile nu fac suficiente eforturi pentru a-i proteja.
Stațiile de metrou, refugiu nesigur
Pentru mulți, cele 47 de stații de metrou din Kiev au devenit un refugiu de necesitate, deși acestea nu sunt complet sigure. De exemplu, stația din cartierul Lukianivskii a fost avariată de aproximaativ zece ori, iar locuitorii se confruntă cu fumul și praful generat de rachetele lansate. La începutul lunii iunie, numărul celor care au petrecut noaptea sub pământ a atins un record de 56.000, în contextul în care frica de atacuri era acutizată.
Pe lângă anxietatea creată de atacuri, au apărut tensiuni între locuitorii care își caută adăpost. Unii dintre aceștia au fost respinși de agenții de securitate înainte ca sirenele să sune, ceea ce a generat frustrare și confuzie. „Agenții de securitate din metrou ne tratează ca pe niște turiști în căutarea distracției”, menționează un locuitor.
Critici la adresa autorităților
Locuitorii au început să-și exprime nemulțumirea față de autorități pentru lipsa de pregătire, acuzându-le de cinism atunci când îndemnurile pentru adăpost în timpul atacurilor sunt considerate ipocrite. De exemplu, o femeie din Sviatoșînski este nevoită să fugă într-un subsol mai puțin sigur, pentru că un adăpost din apropiere nu a fost finalizat. Aceasta se întreabă în mod retoric ce se pot aștepta de la „vecinul nostru nebun”, adică Rusia, când insatisfacția cu autoritățile este atât de evidentă.
Birocrația îngreunează soluționarea problemelor
Oleksii Sukennikov, șeful departamentului de educație al districtului, a admis că birocrația reprezintă un obstacol în deschiderea adăposturilor școlilor, un proces care se desfășoară cu întârzieri semnificative. Deși Kievul are mai multe adăposturi decât orice alt oraș ucrainean, umbra ineficienței administrative contribuie la o imagine gravă: 93% din cele 1.066 de locații verificate în întreaga țară au fost considerate improprii pentru utilizare, inclusiv cele din capitală.
Primarul Kievului, Vitali Klițiko, a declarat că autoritățile au alocat 1,1 miliarde de hrivne (aproximativ 24,51 milioane de dolari) pentru reabilitarea adăposturilor. Totuși, cu cheltuieli totale de 7 miliarde de hrivne de la începutul invaziei rusești în februarie 2022, întrebările persistă cu privire la atingerea acestei ținte.
Probleme acute în fața atacurilor continue
Locuitorii din zone care nu beneficiază de stații de metrou sau adăposturi adecvate se văd nevoiți să facă compromisuri dificile. Mulți aleg să stea în baie sau pe coridor, fără protecție, în timp ce alții caută refugiu în subsoluri, riscând să fie prinși sub dărâmături. Aceasta este o situație deosebit de gravă, având în vedere că sunt deja la cinci ani de la începutul conflictului.
După fiecare atac, locuitorii folosesc rețelele sociale pentru a relata propriile experiențe de adăpostire, evidențiind starea precară a locurilor de refugiu. Aceștia se confruntă cu probleme precum interdicții legate de câini în adăposturi sau costuri prohibitive pentru soluții alternative. O femeie a povestit cum a fost refuzată într-un adăpost din cauza animalului său de companie.
Concluzie: O necesitate urgentă de soluții
Cu fiecare zi de război, situația adăposturilor din Kiev devine din ce în ce mai alarmantă. Locuitorii cer măsuri urgente și eficiente din partea autorităților, pentru a asigura un minim de protecție în fața amenințărilor persistente. Absența unei reacții rapide și eficiente din partea autorităților este, fără îndoială, un risc crescut pentru viețile celor care locuiesc în această zonă supusă conflictului.
