Un german a fost nevoit să plătească 42.000 de euro pentru un transplant de rinichi, pentru că nu a vrut să aștepte 9 ani
Un bărbat în vârstă de 66 de ani din Germania nu își va recupera cei 42.000 de euro plătiți pentru un transplant de rinichi efectuat în Olanda. O instanță a hotărât că asigurările de sănătate nu sunt obligate să deconteze tratamentele externe în condițiile în care există alternative medicale disponibile în țară.
Pacientul, asigurat în sistemul public de sănătate, suferea de insuficiență renală severă și era în tratament de dializă încă din anul 2020. Din decembrie 2018, bărbatul solicitase permisiunea casei de asigurări pentru a efectua transplantul de rinichi la Groningen, Olanda, invocând distanța mai mică față de locul de reședință și timpii mai scurți de așteptare, conform unei surse din presă.
În ciuda solicitării sale, casa de asigurări a refuzat cererea, argumentând că decontarea tratamentelor în străinătate, fără o necesitate medicală stringentă, ar putea compromite stabilitatea financiară a sistemului de sănătate publică și ar afecta accesul egal la servicii medicale. De asemenea, a subliniat existența unor alternative adecvate în Germania, în clinicile de transplant din orașele Bremen, Hanovra sau Münster.
Chiar și după acest refuz, pacientul a decis să își efectueze transplantul în Olanda în 2022, iar ulterior a demarat un proces pentru a recupera suma de 42.000 de euro. Cu toate acestea, instanța de judecată socială a landului a emis o decizie în favoarea casei de asigurări.
Judecătorii au explicat că tratamentele efectuate în străinătate pot fi decontate doar în absența unei opțiuni medicale echivalente în Germania. Aceștia au subliniat că timpii de așteptare, cuprinși între doi și patru ani, nu justifică o astfel de excepție, în condițiile în care pacientul putea fi îngrijit prin dializă, fără a prezenta o urgență medicală specială.
Instanța a reiterat, de asemenea, importanța principiului egalității de șanse în alocarea organelor, subliniind că accesul la un organ de la un donator nu ar trebui să depindă de locul de reședință sau de alte circumstanțe personale. Astfel, bărbatul nu a putut susține că ar avea un avantaj din cauză că Olanda era mai aproape de locuința sa.
