România furată la bucată: distrugerea Rafinăriei Astra, o lecție amară din istoria țițeiului
Privatizarea Rafinăriei Astra Română din Ploiești reprezintă una dintre cele mai controversate pagini din istoria economică a României post-revoluționare. Cu o tradiție de peste un secol în prelucrarea țițeiului, acest colos industrial a fost vândut în 1997 pentru suma de 16 milioane de dolari, o valoare care ridică numeroase semne de întrebare. Omul de afaceri Ioan Niculae a preluat 51% din acțiuni, transformând rafinăria într-un simbol al declinului economic și al corupției sistemice.
În perioada comunistă, instalațiile rafinăriei au fost refăcute după distrugerile suferite în al Doilea Război Mondial, atingând o capacitate impresionantă de prelucrare de 900.000 de tone de țiței anual. Totuși, în ciuda acestui potențial, rafinăria a fost trecută în conservare în 2004 și nu a mai fost repornită niciodată. Deciziile de management și interesele obscure au transformat un gigant industrial într-o ruină.
Corupția și interesele ascunse: cum a fost îngropată Astra
Rafinăria Astra Română nu a fost doar victima privatizării, ci și a corupției endemice. În 2006, procurorii anticorupție au trimis în judecată mai mulți angajați ai rafinăriei, inclusiv doi foști ofițeri din serviciile secrete și un fost director general, pentru delapidare și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. Anchetele au dezvăluit legături între conducerea rafinăriei și grupări infracționale care făceau comerț ilegal cu produse petroliere.
În schimbul protecției oferite, ofițerii implicați au primit sume uriașe de bani și produse petroliere în valoare de miliarde de lei vechi. Aceste practici au subminat stabilitatea financiară a rafinăriei, care a continuat să acumuleze pierderi masive. Între 2003 și 2011, pierderile au depășit 45 de milioane de lei, iar în 2014, Astra a intrat oficial în insolvență.
Dezastrul financiar și sfârșitul unui simbol industrial
Managementul defectuos și conflictele cu furnizorii au accelerat declinul Rafinăriei Astra. În 2004, datoriile către Petrom pentru țițeiul prelucrat au ajuns la 82 de milioane de lei, iar restanțele către stat și alți furnizori au devenit insurmontabile. În cele din urmă, rafinăria a fost exploatată ca fier vechi, marcând sfârșitul unei epoci industriale.
Acționarii majoritari, firme înregistrate în paradisuri fiscale precum Insulele Virgine Britanice și Cipru, au contribuit la acest dezastru prin decizii care au favorizat interesele private în detrimentul viabilității economice a rafinăriei. În 2013, Astra a înregistrat pierderi de 3,55 milioane de lei, iar datoriile au atins 19,3 milioane de lei, confirmând incapacitatea de redresare.
O lecție amară pentru viitor
Distrugerea Rafinăriei Astra Română este un exemplu grăitor al modului în care corupția, interesele obscure și lipsa de viziune pot distruge un simbol al economiei naționale. În loc să fie un motor al dezvoltării economice, Astra a devenit o victimă a jocurilor de culise și a nepăsării. Această poveste ar trebui să servească drept avertisment pentru viitor, subliniind importanța transparenței și a responsabilității în gestionarea resurselor naționale.
