Salariul minim european: o promisiune spulberată?
Într-un context în care speranțele pentru o Europă mai echitabilă păreau să prindă contur, vestea că salariul minim european ar putea să nu mai intre în vigoare a zguduit scena socială și politică. Anunțată cu entuziasm, această directivă a fost întâmpinată cu un aviz negativ din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care consideră că inițiativa încalcă legislația UE. O decizie care, dacă va fi confirmată, ar putea submina legitimitatea Uniunii și ar pune în pericol unul dintre cele mai ambițioase proiecte sociale ale acesteia.
Un proiect contestat de la început
Directiva europeană privind salariul minim a fost adoptată cu sprijinul a 24 din cele 27 de state membre ale UE, însă Danemarca și Suedia s-au opus vehement. Aceste țări au argumentat că măsura amenință modelele lor naționale de relații de muncă autonome. În 2023, susținute de sindicate și asociații patronale, au introdus o acțiune în fața CJUE, invocând că directiva încalcă articolul 153 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care limitează competențele UE în materie de „remunerare”.
Avocatul general al CJUE, Nicholas Emiliou, a susținut că orice formă de reglementare a salariilor, chiar și indirectă, contravine dreptului UE. Această interpretare amplă a articolului 153 alineatul (5) a fost criticată de experți, care consideră că argumentele sale sunt departe de a fi clare și coerente. În plus, directiva nu stabilește niveluri salariale specifice, ci oferă un cadru procedural pentru stabilirea salariilor minime legale și promovarea negocierii colective, respectând autonomia națională.
Impactul unei decizii nefavorabile
O eventuală anulare a directivei ar reprezenta un regres major pentru agenda socială a UE. Aceasta ar slăbi capacitatea Uniunii de a proteja salariile împotriva concurenței neloiale și ar alimenta percepția că UE favorizează interesele elitelor economice în detrimentul cetățenilor obișnuiți. În plus, ar putea încuraja ascensiunea forțelor naționaliste și populiste, care critică deja integrarea europeană.
Cu toate acestea, avizul avocatului general nu este obligatoriu, iar CJUE ar putea adopta o abordare mai nuanțată. Decizia finală va avea implicații politice și sociale semnificative, iar statele membre sunt în continuare obligate să transpună directiva în legislația națională până la o hotărâre definitivă.
Un angajament care trebuie să continue
Chiar dacă directiva ar fi anulată, obiectivele sale rămân valabile. Statele membre pot continua să stabilească criterii clare pentru salarii minime adecvate și să promoveze negocierile colective. Adoptarea directivei de către majoritatea statelor membre reflectă un angajament puternic de combatere a sărăciei și de promovare a coeziunii sociale.
Într-o Europă marcată de inegalități economice, lupta pentru drepturi echitabile ale lucrătorilor nu se oprește aici. Indiferent de decizia CJUE, eforturile pentru o Europă mai justă și mai incluzivă trebuie să continue, iar statele membre au responsabilitatea de a menține acest angajament viu.
