Execuții șocante în Iran: un record care zguduie conștiința globală
Într-un an marcat de tragedii și nedreptăți, Iranul a stabilit un record sumbru: cel puțin 31 de femei au fost executate în 2024, conform organizației Iran Human Rights (IHR). Acest număr reprezintă cel mai ridicat nivel de execuții înregistrat de la începutul monitorizării pedepsei capitale în această țară, în 2008. Fiecare dintre aceste cazuri dezvăluie o realitate crudă, în care discriminarea și inegalitatea de gen sunt adânc înrădăcinate în sistemul judiciar iranian.
Disperare și violență: poveștile din spatele execuțiilor
Multe dintre femeile executate au fost victime ale violenței domestice sau ale abuzurilor sexuale, fiind împinse la acte disperate pentru a-și apăra viața. Legea islamică a talionului, cunoscută sub numele de „qisas”, permite ca o crimă să fie răzbunată prin pierderea unei alte vieți, dacă familia victimei refuză să ierte sau să accepte o compensație financiară. Această practică ignoră frecvent circumstanțele atenuante, cum ar fi violența familială, perpetuând un ciclu de nedreptate și suferință.
Cazuri care sfidează umanitatea
Un exemplu cutremurător este cel al Zahrei Esmaili, o femeie care a fost forțată să se căsătorească cu un bărbat ce o violase. După ani de abuzuri, ea a fost acuzată de uciderea soțului său violent. Familia acestuia a cerut aplicarea legii „qisas”, iar soacra sa a fost cea care a dus la îndeplinire execuția. Zahra a suferit un infarct înainte de a fi spânzurată, dar autoritățile au continuat execuția pe un corp deja lipsit de viață.
Un alt caz răsunător este cel al Reyhaneh Jabbari, o tânără de 26 de ani care a fost spânzurată în 2014 pentru uciderea unui fost agent al serviciilor de informații. Reyhaneh a susținut că a acționat în legitimă apărare, după ce acesta a încercat să o agreseze sexual. În ciuda torturii la care a fost supusă pentru a mărturisi, familia victimei a insistat asupra execuției, refuzând să accepte circumstanțele reale ale cazului.
Un sistem judiciar care ignoră drepturile fundamentale
Execuțiile din Iran nu sunt doar o problemă de justiție, ci și un instrument de intimidare socială. Apărătorii drepturilor omului suspectează că autoritățile folosesc pedeapsa capitală pentru a înăbuși orice formă de disidență, mai ales după protestele masive din 2022-2023. Într-un sistem care rareori recunoaște violența domestică sau abuzurile sexuale ca factori atenuanți, femeile devin victimele unui dublu standard crud și inuman.
Un apel la conștiința globală
Aceste execuții nu sunt doar statistici; ele reprezintă vieți pierdute, povești de suferință și nedreptate care cer să fie auzite. Într-o lume care pretinde că apără drepturile fundamentale, tăcerea în fața acestor atrocități este complice. Este timpul ca comunitatea internațională să privească dincolo de interesele politice și economice și să acționeze pentru a proteja viețile celor mai vulnerabili.
